Unde ești, tu, primăvara, de nu mai vii la noi în țară ? Mi-aș dori să îți văd chipul ...
Când încălzești tu pământul, ești și lumina ochilor mei .Îmi amintesc de tine iară, cum stăteam cu mama și îți priveam chipul tău ce ne învăluia cu căldură.
Te-aș privi zi și noapte.Cu chipul tău luminos îmi bucuri sufletul. Când apari cu stolurile de păsări, și inima îmi cântă.
Dacaă ai putea vorbi, ți-aș spune trei cuvinte simple : Bine ai venit !Ele mi-ar aminti cât îmi ești de dragă, și aș înconjura tot pământul pentru tine.
Vreau să-ți mai văd florile și frunzele ce le trimiți să se nască.Glasurile cristaline ale păsărilor îmi încântă auzul, iar privirea surâde la vederea florilor ce încep să zidească tabloul curcubeului miresmelor .
Animalele suspină căci nu te mai găsesc. Vor și ele să te vadă,altfel se sting de dorul tău.
Te rog, întoarce-te la noi în țară, te rog să ne aperi de biciuirea ploii. Vino peste noi și dă căldură pământului.
Te aștept cu dor în suflet, arzând de dorința de a rosti : Timp frumos, bine-ai venit !
